Auzul joacă un rol deosebit de important în însuşirea limbajului, dezvoltarea proprietăţilor cognitive şi dezvoltarea socio-afectivă. Absenta auzului inseamna absenta comunicarii.

Definitia data de Wikipedia: auzul este posibilitatea de a recepționa și a interpreta undele sonore. Aceste unde, vibrații sau oscilații se pot transmite prin lichide, solide și gaze. Principalul organ al auzului este urechea. Cu ajutorul urechii se pot determina frecvența, direcția și distanța de la care vine sunetul.

Cum se formeaza?

Sunetele sunt vibratii invizibile care se deplaseaza prin aer catre componentele urechii externe (pavilion si conduct auditiv extern) cu ajutorul carora sunt orientate si transmise catre structurile urechii medii ( membrana timpanica si lantul osicular), apoi catre urechea interna, la nivelul celulelor receptoare de la acest nivel, unde unda sonora va fi transformata in potential de actiune si transmis catre terminatiile nervoase ale nervului auditiv. Acesta le preia si le transmite scoartei cerebrale care le transforma la randul ei in senzatii auditive.

Afectarea oricarei componente din lantul de transmisie al sunetului duce la aparitia problemelor auditive.

Orice modificare, congenitala sau dobandita, la nivelul oricarui element din lantul auditiv afecteaza auzul. Persoana afectata traieste intr-o lume retrasa.

Hipoacuzia este principala afectare a deteriorarii acestui lant si cea mai frecvent intalnita (95 – 99% din cazuri).

Dar poate exista si reversul acestei si anume, Hiperacuzia care se pare ca afecteaza 1- -5% din populatia adulta.